Au înflorit de vreo două săptămâni narcisele galbene, aproape că sunt trecute deja… Au înflorit de câteva zile zambilele… A îmbobocit bine de tot magnolia, azi i s-a deschis prima floare. Iar în mintea mea încolţeşte de şi mai multă vreme gândul de-a pleca undeva. Chiar din ţară. De câteva zile s-a concretizat oarecum printr-o ofertă care mi-a fost făcută. Şi acum, când trebuie să iau urgent o decizie, nu ştiu ce să fac. Să plec, să nu plec? Of, de ce nu mai sunt în stare să iau decizii aşa repede şi uşor ca altădată? Nu ştiu ce să fac! Ce simplu ar fi dac-aş fi şi eu doar o zambilă…
DariaBârsan 
he he , aar fi prea simplu , nu crezi ca ar exploda biata cu atata cantitate de materie cenusie ? pai hai la mine ! uite tocmai va fi nebunia lalelelor in Insula Mainau 🙂
na ! daca te-ai plans ca nu stii ce sa alegi , mai primesti o oferta , ca sa complice situatia si mai tare . :))
vezi ca am si o oferta pentru peste 50 de ani =))
ApreciazăApreciază
păi materia cenuşie ar fi prima la care aş renunţa în întregime dacă aş putea să fiu o zambilă. deşi la câtă (mai) am, cred c-ar încăpea foarte bine şi în pedunculul unei zambile… 🙂
dragă Alm, îţi mulţumesc de oferta tentantă, chiar dacă flori sunt şi aici, am văzut prin pozele tale ce explozii de inflorescenţe sunt pe-acolo, o minunăţie!
şi oferta de peste 50 de ani cum ar suna? 😀
ApreciazăApreciază
Dacă ai fi o zambilă nu ai avea această dilemă, pentru că ai avea rădăcină şi nu ai putea pleca oriunde 🙂
Cât despre decizii…recunosc că, pentru mine, e una din cele mai dificile activităţi, şi oricum e normal să nu iei o decizie atât de importantă foarte repede…
ApreciazăApreciază
tocmai de-aia mi-ar plăcea să fiu o zambilă, sau altă floare, ca să scap de activitatea asta groaznică, numită luarea deciziilor… 🙂
curios că toate deciziile cât de cât mai importante din viaţă le-am luat repede, chiar foarte repede, şi fără regrete, nu ştiu cum se face, dar am impresia că de obicei timpul de gândire pe care-l ai e invers proporţional cu importanţa deciziei, din păcate 😦 Eu sunt genul care dacă nu ia repede o decizie se gândeşte şi se răs-gândeşte până se răzgândeşte de-a dreptul!
ApreciazăApreciază
De toooot? hmm…
ApreciazăApreciază
nu cred că există ceva pe lume care să mă îngrozească mai tare decât „de tot”, hmm…. 🙂
ApreciazăApreciază
Nimeni din afara nu cred ca iti poate spune care e cea mai buna decizie, oricat de bine intentionati ar fi acei oameni. Cantareste ce ai si ce pierzi, ce nu ai si ce castigi. Apoi trage linie si esti gata sa iei decizia. Mai merge si cu analiza SWOT uneori. 😛
ApreciazăApreciază
ei şi-acum m-ai făcut să caut pe net ce-i cu analiza asta SWOT, prima dată aud de ea, se vede că n-am făcut psihologie, nu? 😉 mersi mult, Eugen!
ApreciazăApreciază
Mie imi place SWOT ! pot sa o fac eu ? pot ? pot ? pot ? :))
ApreciazăApreciază
ce să poţi face tu, să aplici testul pe mine? 😀
ApreciazăApreciază
Nu am crezut niciodata in „taramul fagaduintei”.
Eu cred ca este „doar ploaie trecatoare”.
ApreciazăApreciază
mă tem că nu-ţi înţeleg metaforele, nu vrei să mi le explici, te rog? 🙂
ApreciazăApreciază
Adica sa nu alergi dupa himere pentru ca asa ai sa ai cele mai mari dezamagiri.
Imi doresc in fiecare saptamana sa castig potul de la 6/49…. dar nu joc niciodata! Imi doresc tot mai putin pentru mine, dar nici nu capitulez.
ApreciazăApreciază
tu ai deja potul cel mare, Sorine, nu-i nevoie să mai câştigi altul, şi pentru el cred şi eu că nu capitulezi. Ştefan e potul tău 😉
nu plecând, ci rămânând în ţară am senzaţia că alerg după himere în cazul ăsta, mă amăgesc că fac ceva aici, când de fapt nu fac nimic…
ApreciazăApreciază
depinde ce te tine aici sa nu pleci…
tu stii cel mai bine,insa din experienta ,eu zic ca merita incercat,macar sa vezi…ca nu cumva mai tarziu sa regreti ca nu ai incercat…
in rest,tot ceea ce decizi tu,va fi bine.
ApreciazăApreciază
nu mă prea ţine nimic aici, sau altfel spus nu pare să aibă nimeni nevoie de mine aici… tocmai de-asta ar trebui să fie o decizie foarte uşoară, şi totuşi nişte gărgăuni patrioţi – nu ştiu cum să-i numesc altfel – rătăciţi prin capul meu mă fac să mă codesc atâta. deşi îţi dau dreptate, tot din experienţă ştiu că o să regret dacă iar nu fac nimic şi nu încerc… 🙂
ApreciazăApreciază
Gărgăunii patrioţi, cum foarte plastic îi numeşti, la mine se numesc cordonul ombilical. 🙂
(Deşi îmi spun alteori că o plecare în Europa nu ar trebui să fie prea dificilă. te poţi întoarce acasă la fel de rapid ca de la Iaşi, dacă nu şi mai şi, când ai chef.)
ApreciazăApreciază
Din cauza/datorită unor „mici” hotărâri de-astea, viaţa noastră arată într-un fel sau altul. (Îmi plac tare mult filmele pe tema asta – gen „Aleargă, Lola, aleargă” sau mai puţin reuşitul „Sliding doors” tocmai pentru că acolo vezi şi alternativa. În viaţă n-ai de unde să ştii ce pierzi când nu alegi ceva.)
În fine, cea mai rea variantă mi se pare aia în care alegi NU şi după aia te frămânţi că ai greşit, că trebuia să alegi DA.
Ideal e să alegi şi să mergi înainte indiferent de ce urmează, fără să regreţi alegerea făcută şi tot ce aduce (sau nu aduce) ea.
Dar asta e teorie…
Baftă!
ApreciazăApreciază
gărgăuni, cordon ombilical, indiferent de nume, încep tot mai mult să cred că trebuie eradicaţi / tăiat ca să se poată dezvolta cu adevărat o persoană şi să nu rămână doar un roboţel ghidat de nişte prejudecăţi. la urma urmei, sufletul n-are nici o patrie…
ce păcat că nu putem vedea şi cealaltă variantă a alegerilor noastre de undeva de sus, măcar câte o clipă.
ApreciazăApreciază