puideblog

A bon entendeur, salut! Mai pe româneşte, cine are urechi de auzit să audă, sau adaptat unui blog: cine are ochi de văzut să vadă!

Cum au trecut sărbătorile… 8 Ianuarie 2012

Filed under: Ce-am mai văzut/ascultat,Oameni,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 22:07

Crăciunul a trecut înainte să găsesc decoraţiile pentru brad din pâslă roşie. Cu siguranţă o să le găsesc de Paşti. Dar nici n-am mai împodobit brad natural de câţiva ani, că m-am făcut eco, iar cel artificial, acelaşi de când eram noi mici, nu merită cine ştie ce decoraţii. A trecut fără să termin nici măcar o felicitare de Crăciun, cusută de mine, aşa cum făceam în alţi ani, deşi mi-am scos toate ustensilele şi intenţia a existat. Şi am mai avut o intenţie fără rezultat: să fac decoraţiuni din paie, tot pentru brad. Am reuşit să încropesc doar două, jalnice, o steluţă şi o inimioară, pe care numai eu le-aş putea deosebi între ele, deci nici măcar pentru bradul artificial n-ar fi bune. A trecut fără să mă reapuc de croşetat, aşa cum îmi propusesem. A trecut fără să mă colinde toţi colindătorii pentru care m-am pregătit, ca-n fiecare an, deşi mi-am promis că nu mă mai strofoc de data asta cu prăjitureli şi curăţenii şi alte cele. Iar în ce priveşte dorinţele din articolul anterior, ştiu sigur că n-am răcit până acum şi că a nins în prima zi de Crăciun şi chiar a trebuit să mătur zăpada, până la al treilea vecin de la noi, fiindcă erau plecaţi de acasă. Ba chiar s-au oferit nişte copii plecaţi la colindat să mă aştepte până termin de măturat, numai să-i primesc…

Bine măcar că între Crăciun şi anul nou am reuşit să mă ţin de plan şi am ajuns la Târgu Mureş, unde prietena mea Cristina m-a plimbat şi m-a răsfăţat. Am vizitat Palatul Culturii şi mi-a rămas imprimat pe retină un portret de femeie de-al lui Tonitza. Într-o seară am fost la un film, care a rulat numai pentru noi două, parcă am fi avut cinematograf privat. Am (re)întâlnit prieteni mai vechi şi mai puţin vechi. Şi m-am jucat cu Ştefan şi m-a lăsat să-l şi pup la sfârşit. Cine se mai poate mândri cu aşa performanţă, ia să aud? Şi mi-am cumpărat culori şi pensule, cică să mă reapuc de mâzgălit, dar încă nu m-am apucat. Deci mi-am dovedit încă o dată că n-am strop de ambiţie în mine.

Iar de anul nou a fost mai bine decât aş fi sperat. La miezul nopţii la biserică, iar apoi între prieteni, intim, familiar şi cald. La propriu cald, de la un splendid şemineu. Cu lumină difuză de lumânări, colinde şi cântece la chitară, concert la pian numai pentru urechile noastre boiereşti aş putea spune, căci asta-i desfătare de-a dreptul. Cu şampanie şi bunătăţi şi glume şi rummy şi eu câştigătoare cu 1015 puncte. Deci se pare că am început anul cu noroc. Nu doar la rummy, ci şi la premii. Şi am mai început cumva anul. Botezată de trei ori! O dată la Mureş şi de două ori acasă. Mai bine de trei ori decât niciodată…

La mulţi ani şi un an nou fericit tuturor! 

 

Anunțuri
 

Spre şi în Cheile Bicazului 10 Octombrie 2011

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 13:42

 

Lacul Roşu… 9 Octombrie 2011

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 22:16

… a fost a doua destinaţie turistică. Aici nu m-am putut abţine şi am mâncat la o terasă o ciorbă gulaş, dar n-a fost prea grozavă, sunt sigură că Zazuza ar fi făcut-o mai bună.

 

Băile Tuşnad şi Lacul Sfânta Ana 8 Octombrie 2011

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 21:01

Acolo a fost prima oprire din circuitul pe care l-am făcut prin ţară, când a fost sora mea acasă. Am poposit peste noapte la Vila Maya, pe care o recomand din tot sufletul. Ieftină, condiţii foarte bune şi gazde extrem de primitoare. Întotdeauna am avut impresia că în judeţele Harghita şi Covasna te simţi aproape ca-n Occident, nu că n-ar fi şi alte locuri la fel de frumoase în restul ţării, dar oamenii de acolo chiar ştiu să facă turism şi orice oaspete se simte ca-n familie. Drumul spre Lacul Sfânta Ana din Băile Tuşnad e la început plin de gropi, vreo 10 km, iar ultimii 7 foarte buni, dar nu vă descurajaţi, merită efortul. Sper să nu vă prindă şi pe voi seara şi să aveţi norocul nostru de a vă întoarce de acolo în urma ciurdei…

Vedere de la balcon, în curtea Vilei Maya, cu locul de grătar sub formă de fântână...

Un colţ de lemn într-un colţ de rai, tot la Vila Maya

Bisericile ortodoxă şi catolică şed faţă-n faţă în Băile Tuşnad, ca două băbuţe care povestesc peste drum...

Lacul Sfânta Ana, puţin după apusul soarelui

Un câine pudic...

Bani aruncaţi (pentru cine oare?) în interiorul capelei Sf. Ana

 

Care pe care 28 Decembrie 2010

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 3:18



Şi dă-i şi ninge, şi dă-i şi ninge. Cum să mai rezist? Nu mai ieşisem din casă de câteva zile bune, mai aveam puţin şi mă urcam pe pereţi ca Fred Astaire în vechiul generic de la Telecinemateca, dacă-mi aduc bine aminte. Cui pe cui se scoate, mi-am zis, aşa că aseară mi-am prescris pentru răceală o plimbare la pădure. Cristul strâmb, gol şi nins m-a dus cu gândul, nu ştiu de ce, la o pictură în ulei de-a lui Caspar David Friedrich, cu un crucifix răsărit dintre brazi, sprijinit de brazi, invadat de brazi, greu de zis cine pe cine sprijină, în faţa căruia s-a aşezat un copil, în zăpadă, rezemat de o piatră, cu cârjele lăsate de izbelişte. Oare de ce am zis cârjele lăsate de izbelişte şi nu copilul lăsat de izbelişte? Nu ştiu nici asta, poate deoarece copilul are crucifixul, deci nu pare să mai aibă nevoie de cârje, care în schimb nu mai au pe nimeni… Cumva, în mod inexplicabil, ţi-e mai milă de cârje
decât de copil. În fundal se văd doar turlele unei biserici parcă agăţată din cer, pierdută în ceaţă.

A fost frumos la pădure, chiar dacă acum trag ponoasele şi dă-i cu ceaiuri, şi dă-i cu lămâi, şi ninge cu şerveţele de data asta. Dar numai până mâine când o să urmez recomandarea doctorului şi sper c-o să mă fac bine iară.


 

Traseul Celor 3 Fortificaţii 24 Noiembrie 2010

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 12:11

Dacă tot sunt la capitolul Alba Iulia, ca să mai variez postările şi să dau puţină culoare blogului, ia să fac reclamă Traseului Celor 3 Fortificaţii, care merită văzut. Şi de dragul plimbării şi al panoramei, şi pentru recapitularea unei pagini de istorie naţională. Poate fi vizitat gratis până prin martie anul viitor, dacă reţin bine. Dacă ajungeţi la ora 12, prindeţi şi schimbarea gărzii la porţile cetăţii. Nu l-am văzut în vinerea la care făceam referire în articolul precedent, pentru că nu mi-a permis timpul atunci, ci cu altă ocazie tot în toamna asta, deci pozele sunt recente. Poate nu prea clare, că-s făcute cu telefonul.



 

Toamna în Timişoara 23 Noiembrie 2010

Filed under: Fotografii,Pe unde-am mai umblat — Daria B. @ 8:57

Nu ştiu dacă şi toamna a început tot în Timişoara, dar ştiu că ajunsese până în Librăria Humanitas Joc Secund… Din păcate, deşi mi-aş fi dorit foarte mult, telefonul menţionat în textul anterior nu mi-a mai lăsat timp să mă bucur de o plimbare şi prin parcul rozelor.



 

 
%d blogeri au apreciat asta: