Sau despre cum s-au dus pe râpă planurile mele culinare de o săptămână
Dacă planurile s-au dus pe râpă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu bucatele gătite, care s-au dus din lumea aceasta pe trei cărări, mai precis pe trei căi bucale. Asta după ce în plin proces de pregătire mai c-am hâşâit din bucătărie ochii şi gurile indiscrete care mai scoteau câte-un „Ăla ce mai e? Şi de-ăla bagi?” Ba chiar am îndrăznit, naivă, să sper că mă voi înfrupta singură toată săptămâna din produsul finit, dacă nu va fi pe placul celorlalţi. Mare greşeală. S-a mâncat cu poftă şi în loc de „E bună, da’ de-asta poţi face mai rar” mare mi-a fost mirarea să aud „De-astea poţi să mai faci”. Şi câte-un „Ah, da’ iute-i!”, hihihi.
Un fel de Satay
Pe scurt: se ia un piept de pui, care în cazul meu a fost de curcan. Se dezosează. Osul, chiar dacă e curăţat bine, se pune la supă, cum face tot românu’ care foloseşte tot ce poate. O parte din carne se taie bucăţi mai mari sau fâşii şi se marinează într-un sos pregătit din: 2 linguri bune din laptele de cocos gros de la suprafaţa unei conserve, sos de soia, în lipsă de sos de peşte, ghimbir proaspăt ras, turmeric, curry, ardei iute tăiat mărunt cu sâmburi cu tot, zeamă şi coajă rasă de lime sau lămâie, puţin ulei de măsline extravirgin – dacă nu ştiţi ce-nseamnă, vedeţi aici – sare marină şi piper proaspăt râşnite. După câteva ore, în cazul meu chiar a doua zi, astea ar trebui înfipte pe beţe de frigărui şi fripte pe jar, dar cine-i nebun să facă asta iarna? Aşa că se pot face şi pe grill, chiar dacă n-o să fie aşa de frumos rumenite, gustul tot senzaţional e. Asta s-ar vrea Satay. La noi s-a mâncat simplu, cu legumele din supă, tăiate şi amestecate cu porumbul rămas.
Un fel de Tom Kha Gai
Cât despre Tom Kha Gai, se face o supă până la un punct normală, cu ceapă, morcov, pătrunjel, păstârnac (eu am uitat ţelina) şi carnea rămasă. Am pus carnea de la început ca să pot spuma supa şi să nu-mi strice aspectul la final, când apar şi celelalte ingrediente, mai sensibiloase. Când sunt fierte, se strecoară, iar carnea scoasă se taie bucăţele. De altfel, s-ar putea tăia şi înainte să fiarbă. În supa limpede se adaugă ciupercile tăiate felii, eu am pus vreo 6-7, ghimbir proaspăt ras, ardei iute tăiat mărunt, restul conservei de lapte de cocos, sos de soia, iar spre sfârşit, când sunt fierte ciupercile, se adaugă şi porumbul şi carnea tăiată. Eu am mai aruncat şi un mănunchi de tăiţei de orez, doar ca să nu mă apuce remuşcările când am dus pâinea în cămară că le-am luat oamenilor glutenul de la gură fără să-l înlocuiesc cu ceva. Misiune îndeplinită: n-a dat nimeni fuga după pâine. Se ia supa de pe foc şi se adaugă zeamă de lămâie, după gust. Asta se vrea supa thailandeză cu lapte de cocos, sau Tom Kha Gai.
Iar eu mă vreau bucătăreasă.
DariaBârsan 