Cum au trecut sărbătorile…

Crăciunul a trecut înainte să găsesc decoraţiile pentru brad din pâslă roşie. Cu siguranţă o să le găsesc de Paşti. Dar nici n-am mai împodobit brad natural de câţiva ani, că m-am făcut eco, iar cel artificial, acelaşi de când eram noi mici, nu merită cine ştie ce decoraţii. A trecut fără să termin nici măcar o felicitare de Crăciun, cusută de mine, aşa cum făceam în alţi ani, deşi mi-am scos toate ustensilele şi intenţia a existat. Şi am mai avut o intenţie fără rezultat: să fac decoraţiuni din paie, tot pentru brad. Am reuşit să încropesc doar două, jalnice, o steluţă şi o inimioară, pe care numai eu le-aş putea deosebi între ele, deci nici măcar pentru bradul artificial n-ar fi bune. A trecut fără să mă reapuc de croşetat, aşa cum îmi propusesem. A trecut fără să mă colinde toţi colindătorii pentru care m-am pregătit, ca-n fiecare an, deşi mi-am promis că nu mă mai strofoc de data asta cu prăjitureli şi curăţenii şi alte cele. Iar în ce priveşte dorinţele din articolul anterior, ştiu sigur că n-am răcit până acum şi că a nins în prima zi de Crăciun şi chiar a trebuit să mătur zăpada, până la al treilea vecin de la noi, fiindcă erau plecaţi de acasă. Ba chiar s-au oferit nişte copii plecaţi la colindat să mă aştepte până termin de măturat, numai să-i primesc…

Bine măcar că între Crăciun şi anul nou am reuşit să mă ţin de plan şi am ajuns la Târgu Mureş, unde prietena mea Cristina m-a plimbat şi m-a răsfăţat. Am vizitat Palatul Culturii şi mi-a rămas imprimat pe retină un portret de femeie de-al lui Tonitza. Într-o seară am fost la un film, care a rulat numai pentru noi două, parcă am fi avut cinematograf privat. Am (re)întâlnit prieteni mai vechi şi mai puţin vechi. Şi m-am jucat cu Ştefan şi m-a lăsat să-l şi pup la sfârşit. Cine se mai poate mândri cu aşa performanţă, ia să aud? Şi mi-am cumpărat culori şi pensule, cică să mă reapuc de mâzgălit, dar încă nu m-am apucat. Deci mi-am dovedit încă o dată că n-am strop de ambiţie în mine.

Iar de anul nou a fost mai bine decât aş fi sperat. La miezul nopţii la biserică, iar apoi între prieteni, intim, familiar şi cald. La propriu cald, de la un splendid şemineu. Cu lumină difuză de lumânări, colinde şi cântece la chitară, concert la pian numai pentru urechile noastre boiereşti aş putea spune, căci asta-i desfătare de-a dreptul. Cu şampanie şi bunătăţi şi glume şi rummy şi eu câştigătoare cu 1015 puncte. Deci se pare că am început anul cu noroc. Nu doar la rummy, ci şi la premii. Şi am mai început cumva anul. Botezată de trei ori! O dată la Mureş şi de două ori acasă. Mai bine de trei ori decât niciodată…

La mulţi ani şi un an nou fericit tuturor!