Minge, mingişoară, cine-i mai rotundă-n ţară?

Am mingiuca mea, sunt pionier,

Şi mă mândresc cu ea, până la cer!

Sare pe pământ, zălog şi legământ,

Întâiul meu avânt de performer!

Iaca ce-am primit eu astăzi de la mămuca şi mi-a făcut să-mi scapere ochii mai ceva ca ai lupului la vederea celor trei iezişori… Asta după ce în urmă cu ceva vreme am fost la o prietenă care tocmai îşi achiziţionase o minge de gimnastică şi mi-a arătat câte minunăţii se pot face cu ea. Şi eu, curioasă din fire, am şi dat s-o încerc acolo pe loc, şi-am simţit pe pielea mea una din minunăţii, de era cât pe ce să-i sparg vitrina de cristal, la care fusesem în mod expres atenţionată să am grijă! Păi normal, că doar minge pe minge nu stă, nu? Cine-a mai pomenit aşa ceva?

Acuma dacă o am pe a mea, nu mai am nici o scuză, aşa că din două una: ori mă turtesc pe mine, ori turtesc mingea. Deocamdată mă uit la ea, până ne împrietenim. Cine vrea să-şi cumpere, să dea fuga la magazinele Lidl, unde încă se găseşte la ofertă, cu 30 de lei, ceva mai ieftină decât în magazinele sportive. Nu ştiu în alte oraşe, dar aici sunt doar 2 culori: gri (am zis că nu-i o culoare care să te îndemne la mişcare) şi verde. Doar pe cutie, că pe viu e cam turcoaz şi în poză e chiar albastră, după cum se vede. Oricum, e frumoasă foc! Tot cu foc am umflat şi eu cu pompa la ea, încât pe ziua de azi nici nu-mi mai administrez alte exerciţii. Dar de mâine, m-apuc. Să vedem dacă şi minunea asta mă ţine tot numai trei zile sau nu. Că nu ştiu zău ce altceva mă mai poate motiva să mă ţin şi eu de sport…