puideblog

A bon entendeur, salut! Mai pe româneşte, cine are urechi de auzit să audă, sau adaptat unui blog: cine are ochi de văzut să vadă!

De aniversare 5 Noiembrie 2011

Filed under: Amintiri,Oameni — Daria B. @ 23:50

Azi e ziua lu’ soră-mea şi fiindcă e departe şi nu-i pot face nici un cadou concret, m-am gândit la unul virtual (deocamdată). Pentru cine nu ştie cum e să ai o soră mai mare născută în zodia preşedintelui, o să încerc să prezint în linii mari. Deşi nu cred că vă mai salvează ceva, dacă vă aflaţi într-o situaţie similară…

În copilărie, lucrurile stăteau cam aşa: io eram cobaiul pe care trebuiau testate chestii necunoscute. „Pune mâna acolo să vezi… Gustă asta… Stai aşa, ţine asta aşa, fă aşa, du-te acolo, treci încoace…” Şi cum eu am fost multă vreme docilitatea întruchipată, soră-mea scăpa intactă.

(Nu acelaşi lucru se întâmpla când ea trebuia să aibă grijă de mine, că eram mai mică şi pierdută în timp şi spaţiu pe deasupra, şi mai aveam şi hobby-ul să mă rătăcesc, iar ea era luată la bani mărunţi când nu se achita bine de îndatoririle de bodyguard neplătit.)

Mai târziu, când nu mai eram aşa mică şi neajutorată, tot cobai am rămas. Că soră-mea făcea arte marţiale şi când rămânea fără ţigle de spart, trebuia să se folosească de ce găsea prin preajmă. Nu ştiu (şi cred că nici nu vreau să ştiu) cum e în alte familii cu două surori, dar noi ne băteam ca două fiare sălbatice, spre disperarea părinţilor. „Ce-aveţi iar de-mpărţit?” era o expresie pe care o auzeam foarte frecvent şi n-o înţelegeam niciodată. Nu ştiu soră-mea?! Nu-mi aduc aminte să fi avut ceva de-mpărţit, dar ea ori se plictisea, ori avea nevoie de o ţiglă şi io trebuia să-mi apăr orgoliul, care era de pe-atunci cât China, chit că io eram cât Vaticanul. Doar la mărime, că la sfinţenie…

Tră’ să recunosc că mă şi iubea nespus, ca orice scorpioană pasională (pardon de pleonasm) ce se găsea. Şi nu rata nici o ocazie să mi-o dovedească, pupându-mă de sute de ori, pe unde nimerea, deşi nu suportam asta, şi ciupindu-mă şi trăgându-mă de fălcuţe şi zgâlţâindu-mă şi lugu-lugu şi gigia-gigia şi sorellina picolina şi alea alea. Fiindcă ea avea trăsături diferite, avea grijă să mă facă să mă simt… unică. Ea, cu părul creţ, îmi spunea că am părul lins de vacă. Ea, cu ochi mici şi migdalaţi, îmi spunea că am ochi bulbucaţi de broască. Ea, cu tenul curat, îmi pipăia toate aluniţele vizibile şi invizibile, se minuna, mă întreba „te doare dacă fac aşa? dar dacă…?”. Ba odată chiar a făcut mari ochii ei mici şi mi-a declarat cu chipul scăldat de bucurie şi cu gropiţele ei imense: „tu într-o zi o să faci cancer de piele, hihihi!” Cel mai frumos cred că era totuşi când – tot din dragoste, cum altfel? – se îngrijora dacă mai respir sau nu şi, când îmi era somnul mai dulce, îmi ridica brusc o pleoapă şi mă-ntreba cu vocea ei pisicoasă „Dăriuţa, dormi?”

În concluzie, Alinuş dragă, la mulţi ani, te iubesc (ştiu că nu-mi citeşti blogul) cât China, din tot Vaticanul, şi-ţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai făcut şi mi-ai dat, mai ales pentru incisivul central superior pe care mi l-ai ciobit cândva când mi-ai dat un cap în gură…

Anunțuri
 

13 Responses to “De aniversare”

  1. Eugen Says:

    Ha ha ha, ce am mai ras, mai ales ca pe alocuri am descoperit mici intamplari si gaguri pe care fiecare familie cu 2 pici le are de povestit. 🙂

    Apreciază

  2. Zazuza Says:

    hahaha, un cap in gura zici? las, ca ortodontia moderna rezolva tot! sa traiti, mah, amandoua! fara capete in gura, totusi, desi sunt io absolut sigura ca faza aia a trecut! la multi ani, sora lu’ Dariaaa!

    Apreciază

  3. Teodora Says:

    Să-ţi trăiască surioara! La mulţi ani!

    Apreciază

  4. :))…am ras cu lacrimi! daca nu as citi blogul sora-mii si daca pe ea nu ar chema-o Oana, as putea crede ca ea l-a scris!!! si noi am fost doua fete cucuiete la parinti in batatura! eu mai mare ( cu 6 ani) – si apropos, ma cheama Alina( Alinus- diminutivat) o chinuiam pe biata sora-mea, intocami cum facea si soara ta mai mare! Evident nu lipseau muscaturile, tasrul de par, bataia! dar normal ca o iubeam si, frateste ii mai furam cate-o bucata de placinta , ii ascundeam jucariile, o spionam cand era la joaca cu prietenii ei , apoi ii faceam diverese farse!!! ( doar ca, acum , la anii ” batranetii” am ajuns sa fim cele mai bune prietene si asta e cele mai frumos lucru cand ai o sora
    ) !

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s